Filosofie (Jurnalul meu)

Ma trezesc azi, dimineata devreme si intru pe mess… Gasesc un bun prieten online si dupa cateva vorbe, despre “Paraziti” si versurile lor (ca e unii care e inculti si nu stie sa intelege ce spune aia acolo,), adicatelea vorbeam de “Si vad in bar pe bara o pustoaica goala, ce se freaca cu-ndrazneala, in loc sa fie-n scoala” (cand de fapt e vorba de “BAR” si nu de “parc”) ce-mi trece prin cap?

Amicu`: ce zici ca-i faci?
Eu: 🙂
Eu: pustoaicei?
Amicu`: da :))
Eu: ii bag un dejt in nas
Amicu`: si unu`-n cur
Amicu`: si-i zici: ia de respira
Eu: nu, ca daca ma murdaresc de cacat?
Eu: :)))
Amicu`: aa
Amicu`: mai bine te murdaresti de muci
Eu: da, ca nu pute
Eu: :))
Eu: imagineaza-ti
Eu: noapte… intuneric bezna
Eu: tu cu o gagica…
Amicu`: nu-mi pot imagina
Amicu`: ca-i intuneric
Eu: scuze
Eu: “tu cu un gagiu”
Amicu`: dispari
Eu: o iei pe la spate si o futi bine
Eu: apoi i-o bagi si in cur…
Eu: iti dai drumul si pleci acasa
Eu: acolo, cand ajungi si aprinzi becul, si, in pula mea… ai chilotii murdari de cacat
Eu: 🙂
Eu: :))
Amicu`: sa gasesti pula pilna de cacat)
Amicu`: :))
Eu: nu ti-ai futut toata seara? )
Amicu`: ba da
Amicu`: in cur 🙂
Eu: nu
Eu: de fapt…
Eu: a fost o seara de cacat
Eu: 🙂
Amicu`: da
Amicu`: :))
Amicu`: sau..ai intrat in cacat
Eu: sau zici: frate, am pus-o… in ce cacat m-am bagat
Eu: :))
Amicu`: pan` la brau :))
Amicu`: si mai intrai..daca nu se termina pula

Ce discutie de…. cacat :)))

Continue Reading

Jurnalul unui betiv

Mă întâlnesc ieri cu un prieten, trist săracu`… și-mi zice că se lasă de băut. De curiozitate îl întreb de ce, și începe să-mi povestească:

Să vezi. Ajung aseară acasă, deschid ușa și nevastă-mea începe: “gras, nenorocit, împuțit…” și zic… “Draga mea, dacă asta e o ghicitoare, înseamnă că-i vorba de curul tău…” Așa că, mi-am luat o cratiță în cap și m-a dat afară din casă… .Ce să fac și eu? Mă duc la un bar și cum eram beat, încep să țip: “Cei care sunt la dreapta mea sunt niște boi, iar cei care sunt în stânga sunt niște proști”… La care unu` cât ușa, care era în stânga mea, vine la mine și-mi zice: “Baaa, să știi că eu nu sunt prost, da?”… și pe mine mâncându-mă limbă, îi zic: “Bine, mă boule, treci atunci în dreapta”… și atunci mi-am luat-o iar :-< ... și nu e tot.. Plec din bar și mă duc spre casă iar... peste tot, mă loveam de stâlpi... mă opresc amețit să număr cucuiele pe care le aveam.. erau 3.. deci încă două și ajungeam acasă. Dimineață, mă întreabă soția: "Păi bine măi, nenorocitule, ce ai făcut aseară? Unde ai fost? HA?"... Eu, privind-o chiorâș: "Păi unde să fiu? Am fost la bar și am băut câteva pahare apoi am ajuns acasă și mi-am stors o lămâie să fac un suc".. "Aaaa... da??? Atunci du-te în bucătărie să vezi ce i-ai făcut canarului!" Va urma... CITESTE AICI “JURNALUL UNEI FETITE DE 6 ANI”

Continue Reading

Jurnalul unui vânzător de mobilă

Azi, o zi ca oricare alta. Sau cel puţin, aşa gândeam. Îmi ajunge un mail, în care o persoană (nu mi-am dat seama dacă era bărbat sau femeie la început) îmi spunea că vrea să vând o masă pe care o avea in casă. Îmi ataşează în mail şi o fotografie.

Priviţi şi voi, va rog, cu atenţie, şi răspundeţi-mi la următoarea întrebare:

Cum ştim că persoana care mi-a trimis mailul, e un bărbat?

Vă rog mult să nu trageţi cu ochiul, pentru că răspunsul l-am pus mai jos. Va rog doar să priviţi CU FOARTE MARE ATENŢIE FOTOGRAFIA şi să îmi răspundeţi la întrebarea de mai sus.

NU! Nu e scrumiera.
NU! Nu sunt cablurile de pe scaunul din spate.
NU! Nici excesul de sticle 🙂
NU! Şi nici prostul gust în general.

Răspuns: Frate, dacă tot faci o fotografie ca să mi-o trimiţi şi e o oglindă în cameră, pune-ţi măcar nişte chiloţi pe tine!

Continue Reading

Jurnalul unui viitor mire

După aproape un an cu iubita mea, în sfârşit ne căsătorim luna viitoare. Mama iubitei mele, e o viitoare soacra genială (şi în plus, e bună rău de tot :> ). Ea singură s-a ocupat de organizarea nunţii: biserică, muzică, fotograf, banchet, flori, etc.
Acu` puţin timp mă sună şi-mi cere să vin până la ea acasă să ne mai uităm o data pe lista de invitaţi, şi să mai punem câte ceva la punct.
Când am ajuns, recitim lista şi ajungem cam pe la 150 de invitaţi. Atunci a fost când m-a lăsat cu gură căscata cu adevărat: îmi spuse că întotdeauna i-am părut un bărbat foarte atrăgător şi cum cam într-o luna mă căsătoresc cu fiica sa, s-a gândit că înainte de asta şi-ar dori o partidă de sex sălbatic cu mine. Ochii îmi crescuseră, şi, sincer să fiu nu doar ochii. Deja mă vedeam călăre pe ea, la cât de bună era. Atunci, s-a ridicat, merse uşor spre dormitor, şi îmi spuse, că dacă vreau să plec, ştiu exact unde e uşa…
Am rămas blocat, în picioare… urmărind-o cu privirea vreo 30 de secunde şi până la urmă… m-am decis: ştiam exact ce trebuie să fac…
Alerg spre uşă, cobor în fugă scările şi…. afară, sprijinindu-se de maşină mea era socru-meu surâzând. După cum îmi amintesc (încă mai sunt ameţit din cauza asta ) mi-a explicat că voiau să se asigure că iubita lor fiică se va căsători cu bărbatul potrivit, şi le-a trecut prin minte să mă supună unei probe, pe care am trecut-o cu brio.

M-a luat de umeri şi apoi m-a îmbrăţişat, fără să pot reacţiona sau să vorbesc fiind încă ameţit din cauza emoţiilor.

Concluzie: Ce noroc pe mine că am coborât la maşină să caut prezervativele, că dacă le aveam cu mine…

Continue Reading

Jurnalul unei şefe

Azi mi-a concediat asistentul (secretarul).
De ce am făcut-o? ….

Era ziua mea. Împlineam 37 de ani şi, să zicem, nu mă simţeam chiar aşa de bine.

În acea dimineaţă, când m-am trezit, am mers la bucătărie să beau o cafea, aşteptându-mă ca soţul meu să îmi spună: “La mulţi ani, iubito!”… Dar nu mi-a zis nici măcar bună ziua… (ce dobitoc). Mi-am zis: “Na, ăsta-i bărbatul pe care-l merit…”
Mă gândeam: “Copiii sigur îşi vor aminti”, dar când au coborât la micul dejun, nici unul nu a zis nimic. Aşa că, am ieşit din casă destul de supărată, dar m-am simţit un pic mai bine când am intrat în birou şi asistentul meu mi-a zis: “Bună ziua, şefa. La mulţi ani!”

În sfârşit! Cineva şi-a adus aminte…

Am lucrat până pe la ora două, când asistentul meu a intrat la mine în birou spunându-mi: “Ştii, şefa, e o zi superbă, şi cum e ziua ta, am putea merge să mâncăm împreună… doar tu şi eu…”
Am acceptat şi am mers într-un loc destul de intim.

Ne-am simţit foarte bine, am râs, ne-am amuzat copios şi când să ne-ntoarcem, propuse: “Cum ne-am simţit atât de bine azi, mai bine nu mai mergem la birou. Hai mai bine la mine în apartament.. să bem ceva”
“Bine!”, am zis… şi am mers la el acasă. În timp ce serveam un Martini, îmi spuse: “Dacă nu te deranjează, o să merg până în cameră la mine să mă îmbrac mai comod…”
“Bine, cum doreşti”, îi spusei.

După aproximativ 5 minute, ieşi din cameră cu un tort imens, cu 37 de lumânărele, urmat de soţul, fiii, prietenii mei, şi toţi colegii de la birou, cântându-mi: “Mulţi ani trăiască… mulţi ani trăiască…”

Şi acolo eram eu: goală, fără sutien, nici chiloţei, întinsă pe canapeaua din sufragerie, aşteptându-l pe dobitocul asta!

Ei, şi de asta l-am concediat. Aşa ceva nu se face….

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Continue Reading