Teama

Ne temem de aproape orice. Ne e teamă să nu fim furați, să nu cumva să ni se greșească sau să greșim; teamă să fim dezamăgiți sau să dezamăgim pe alții; teamă de a pierde pe cineva sau să ne pierdem pe noi înșine; teamă de tot ce-i rău sau… mai rău de atât. Fobii, de toate felurile: păianjeni, clovni, șerpi, criminali sau mai știu eu ce. Teama e o bombă cu ceas, în inimile noastre. Ne e teamă de moarte. frica_de_intuneric Teamă că va pleca de lângă noi, teamă să iubim pentru că NE TEMEM să nu suferim. Teama de a nu fi iubiți. Trăim în frică și viețile noastre sunt supuse acestor fobii: luăm decizii bazate pe temerile pe care le avem. Ne e teamă să și trăim… Dar… HEY! Până la urmă, cred că temerile pot fi depășite, nu? Îmi vine în minte ceva ce am scris prin 2004, dacă nu mă înșel, referitor la teama de moarte:

Teama ancestrală, de Moarte, a omului se bazează pe singurătate și pe mit, nu pe hâdoșenia Morții. Ea, Moartea, poate fi frumoasă atunci când iubești, știind că în Întunericul cel mai adânc, calea îți va fi luminată de DRAGOSTE. Iubirea nu ne-a fost dată de către zei, ci noi înșine am creat-o, din dorința de a ne elibera de singurătatea și de “frigul” în care am fost aruncați de îngeri și demoni! Un spirit de aș fi, pe Tărâmul Umbrelor, nu m-aș putea rătăci și nu m-ar putea înfrânge singurătatea, căci, oriunde aș fi, nu voi fi niciodată singur,deoarece voi purta mereu în suflet și voi preamări oricând dragostea mea pentru tine.

Dacă ar trebui să plutesc pe Râul Morții pentru a-ți întâlni privirea, nu aș ezita să o fac, căci dragostea pentru tine mă va ajuta să străbat chiar și cele mai întunecate colțuri ale Iadului, fără să mă tem.

Facebook Comments
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

You may also like