Femeia NU e o jucărie

I-am oferit iluzii și astfel s-a îndrăgostit de mine; am făcut-o să creadă că e viața mea în timp ce aveam multe „viața mea” înhcn056 jurul meu. Îmi amintesc de sărutările ei, de mângâieri… și de multe altele. Uneori mă gândeam că e prea bună pentru mine, prea blândă… dar nu mă puteam opri din jocul ăsta. Nu puteam înceta să mă joc cu dragostea. Mă credeam un ZEU când vedeam că prostuța mă credea și-mi ierta orice trădare. Îmi amintesc de când plângea la telefon și mesajele ei luuuungi. Lungi de tot. Îmi amintesc, da. Îmi amintesc cum ți-am frânt inima; inima în care sălășluiam eu.
A trecut un timp și s-a săturat de mine, până la urmă. Acum, sunt eu cel ce-i simte lipsa, așteptând un mesaj, un telefon, un sărut, o îmbrățișare caldă sau măcar… o simplă privire…. și poate… să mă ierte. Acum sunt eu cel ce plânge că nu am știut să o iubesc așa cum merita. Că n-am știut să mă bucur de acele momente ce nu vor mai exista și pe care doar ea știa să mi le ofere.
Credeam că ea era JUCĂRIA mea… CREDEAM, doar…

Facebook Comments
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

You may also like