Profesia „Escort” sau „Bărbat de companie” pentru doamne și societate, în general

Există oameni care, când află că o persoană face parte dintre cei ce „își vând corpul”, sar în sus ca arși pentru a-și demonstra dezacordul față de acest tip de „muncă” și se străduiesc să fie limpede că, nu doar nu simt milă față de el/ea ba chiar aruncă fraze de genul: „de ce nu spală podele?” sau „de ce nu muncește în construcții?”
De parcă, cineva, le-a spus lor cu ce să se ocupe (sau poate că da și, la sfatul altora, s-au angajat în orice profesie fără să se gândească dacă este într-adevăr ceea ce au vrut să facă sau dacă ar fi putut fi mai fericiți făcând altceva).valeriu_pinzaru
În general, în țara noastră atât de iubită, România, cel care-i futut încearcă să fută pe ceilalți (dacă înțelegeți ce vreau să spun) pentru că e mult mai ușor să faci asta decât să lupți pentru a te autodepăși și, în fața posibilității unuia sau altuia de a putea câștiga mult mai mulți bani într-un mod mult mai rapid, încep să dea naștere unui sentiment de invidie și intoleranță pe care sub nici o formă nu încearcă să-l disimuleze, destinat să rănească obiectul mâniei sale.
Ce-i pasă unuia sau altuia că eu am ales să-mi închiriez timpul (nu să-mi vând corpul) persoanelor care se simt bine oferindu-l pe al său?
În plus, întreb: Cel ce stă în birou de la ora 8 la ora 5 nu, tot la fel, se prostituează? Nu-și oferă timpul, energia, corpul și sufletul superiorilor săi, oferindu-le demnitatea sa, timp pe care ar trebui să-l ofere soției-iubitei-copiilor sau sieși, în schimbul unor mizerabili lei? Să înțeleg că asta e mai just, mai demn, decât ceea ce fac eu să pot merge mai departe?
Și salahorul… acel muncitor din costrucții, câți din ei n-ar prefera să-și ofere serviciile unei femei ca să câștige de 3 ori mai mult decât câștigă spărgând, timp de 12 ore, pietre pe șantier?

De-a lungul vieții mele adulte am avut „ocazia” de a avea tot felul de slujbe. Mi-am lăsat straturi de piele muncind în construcții, am fost vânzător ambulant, sunând din casă în casă, am servit băuturi în baruri și discoteci, am fost recepționer, am fost antrenor de fitness, am spălat podele… suportând, în marea majoritate a cazurilor, niște șefi mult mai puțin inteligenți sau a căror singură „pregătire” era faptul că aveau mai mult timp în acest „infern” decât aveam eu.
Niciodată nu m-aș mai întoarce la acest gen de muncă exercitată, aproape întotdeauna, ca un complement al adevăratei mele vocații: arta dar care, din păcate, nu mi-a putut oferi stabilitate și n-am putut mai niciodată trăi din asta.ganduri

În plus, de ce societatea asta, atât de ipocrită, e scandalizată de cei ce avem această profesie? Sexul e prezent în fiecare din noi de când ne trezim până cănd ne băgăm la somn (și, de multe ori, chiar și în timpul somnului). De ce suntem atât de dobitoci încât să ne prefacem că ne e indiferent și că nu avem nevoie de el ba chiar, CRITICĂM pe cei ce îl practică sau vorbesc despre el cu normalitate? Câte persoane au mintea îndeajuns de deschisă încât să se bucure cu adevărat de sex dar, din cauze sociale, personale sau din cine știe ce alt motiv, nu o pot face atunci când doresc?
În aceste cazuri, prostituția apare ca fiind ceva necesar și sănătos, ca o soluție în fața unei probleme din punct de vedere sexual sau ca o evadare și ar trebui să mulțumiți faptului că nu toții muncim în construcții, spălăm podele sau facem fotocopii!

valeriu_pinzaruPersoana care decide să se prostitueze (voi scrie alt articol despre persoanele obligate să se prostitueze ne-având de ales) trebuie să aibă anumite virtuți pe care, majoritatea celor care o critică, nu le au drept pentru care, ar fi incapabili să se prostitueze nu pentru că nu ar vrea s-o facă ci, pentru că le lipsesc aptitudinile. Am observat că asta e fantezia cea mai des întâlnită între bărbați: să obțină beneficii economice oferindu-și abilitățile sexuale, femeilor.

Putem ajunge, astfel, la o concluzie: Cei ce critică femeile sau bărbații ce se prostituează sunt, nici mai mult nici mai puțin, persoane reprimate, ipocrite și invidioase care fac un defavor societății și lor.

În fața acestei imagini: Credeți că merită să turbați, să vă enervați sau să vă iritați, puțin, din cauza unor comentarii răutăcioase oferite de cei ce nu sunt la înălțimea noastră în termeni de atitudine și aptitudine?
Eu cred că NU!

Continue Reading

O întâlnire oarecare

Era vreo cinci și ceva după-amiază.  Eram în casă, tocmai ieșisem de sub duș. Sună telefonul. Răspund. La capătul celălalt, o voce de femeie:

-Chase?
-Da! Eu sunt!

După o scurtă conversație, femeia ce s-a prezentat drept Isabel, a făcut o programare. Aveam 3 ore la dispoziție să mă prezint la hotelul Tryp Gran Via, camera 311. Ceea ce părea a fi o zi liniștită, s-a transformat într-un „blind date”. O aventură în plus.
După atât de multe altele, experimentate înainte, încă mai simțeam acea emoție în stomac, când se ivea o nouă clientă.

Cine-o fi acea femeie misterioasă?
Vreo femeie plictisită în căutare de distracții? O soție sătulă de infidelitățile soțului și dispusă să se răzbune pe umilințele suferite?
O femeie singură, sătulă să vadă cum i se duc anii fără să se fi bucurat îndeajuns de corpul său și cu experiența neplăcută pe care i-au oferit-o amanții sporadici?OLYMPUS DIGITAL CAMERA
O tânără sexy, focoasă, sătulă de bărbații incapabili de-a o satisface, în căutarea unui profesionist ce-i poate calma libidoul insațiabil?
Poate că de partea cealaltă a ușii camerei 311 se afla o femeie căreia natura i-a negat până și cea mai mică urmă de frumusețe fizică; o femeie ce are parte, încă din adolescență, de respingerea bărbaților și are nevoie de îmbrățișarea, afecțiunea și blândețea unui bărbat ce nu-i va judeca înfățișarea și va fi capabil să o trateze cu respect și afecțiune.
Sau, poate fi vorba de simpla curiozitate a unei femei ce vrea să-și împlinească fantezia de a avea un bărbat la dispoziția ei, care să-i facă tot ce niciodată nu s-a încumetat să propună iubiților sau amanților.

Uneori, până și soarta se străduiește să arate că există posibilități la care nici nu mă gândeam; ca atunci când am „găsit” în fața acelei femei țintuită într-un scaun cu rotile, privindu-mă cu ochi plini de vinovăție, încercând să descopere într-ai mei o urmă de teamă, surpriză, milă sau dezgust.
Sau acea noapte în Barcelona, când am fost uimit văzând că, femeia care mi-a deschis ușa era o tânără cu o piele albă ca laptele și niște forme apetisante, diabolice, care m-a luat de mână și m-a dus direct în patul enorm în care ne aștepta prietena ei.

 
Mă gândeam la asta în timp ce mă terminam de bărbierit. Mi-am ales hainele cu grijă, mi-am pregătit geanta de mână: periuța de dinți, apa de gură, prezervative, ulei aromat și telefonul mobil. M-am privit în oglindă pentru ultima oară, înainte de-a ieși din casă. Era atât de liniște… M-am încurajat singur, pentru a fi în stare să-mi fac treaba cu profesionalism, discreție… Și-am ieșit în stradă.

Era călduț așa că am decis să merg un timp pe jos, că mai aveam destul timp la dispoziție și, întotdeauna îmi place să mă plimb puțin pentru a-mi încălzi corpul și astfel să generez o stare mentală ideală pentru acest gen de întâlnire. Priveam toate femeile ce le întâlneam. Încercam să găsesc ceva frumos, excitant, în fiecare dintre ele.  În alte împrejurări, majoritatea femeilor ar fi trecut neobservate în ochii mei dar acum aveam nevoie de toată mea sexuală și calitățile imaginative pentru a putea duce la bun sfârșit serviciile pe care această nouă necunoscută mi le-a cerut. În profesia mea NU EXISTĂ SCUZE!

După câteva minute de mers pe jos, am decis să iau un taxi.
valeriu_pinzaru_roAm ajuns la hotel la ora 20:19. Am așteptat până la și 28 afară apoi am urcat până la etajul 3 pentru că sunt unul din cei ce cred că e la fel de rău să ajungi prea târziu la o întâlnire cu o femeie cum e să ajungi prea devreme. În general, femeile au nevoie de mai mult timp pentru a se pregăti și nu-i frumos să fie grăbite pentru a nu apărea disconfort sau a părea nesigure de-a lungul serii.

Când am ajuns în fața camerei 311 am încercat să mă relaxez și să generez, astfel, energia aceea pozitivă care mă va ajuta să țin piept momentului cel mai dificil al întâlnirii: prima impresie. Am bătut încet. Trei lovituri ușoare dar ferme.
Un zgomot de pași dincolo de ușă. Cineva, întreabă: „Cine e?”. Era aceeași voce ce îmi vorbise la telefon cu trei ore în urmă. „Chase!”, am răspuns.
Câteva momente de liniște. Un miros slab de parfum, pentru femei. Ușa se deschide ușor și, de partea cealaltă, silueta unei femei învăluită în întuneric.

-Bună seara! Pot intra?
-Sigur, Chase! Intră!

Ușa se închide în urma mea cu un zgomot surd. Ceea ce se va întâmpla, de acum, în camera 311 a hotelului Tryp, va aparține doar vieții private a doi adulți. O femeie și un bărbat. Isabel și Chase.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Continue Reading