Trec anii…

    Trec anii… îmbătrânim, așteptând o minune. Așteptând și sperând la cineva „potrivit”. Apoi, când singurătatea ne apasă, ne mulțumim cu oricine, doar să avem pe cineva lângă noi. Old_Man_with_his_Head_in_his_Hands_(At_Eternity's_Gate)Dăm, de multe ori, cu piciorul, persoanelor care ne-ar fi putut face fericiți, alături de care am fi fost noi înșine fericiți, pentru a accepta în tăcere pe cineva care pur și simplu ne alungă singurătatea.

    Ce trist…

Continue Reading

Cum m-am îndrăgostit…

Nu m-am îndrăgostit de corpul său ori că era frumoasă. Sincer să fiu, mi-a fost indiferent. M-a îndrăgostit felul ei de-a fi, modul de a gândi și pentru felul în care mă făcea să zâmbesc. M-am îndrăgostit pentru că, să îi văd zâmbetul, dimineața, era cel mai frumos lucru din lume. Pentru că, atunci când îmi spunea „grasul meu” mă făcea fericit. Pentru că mă înțelegea atunci când mă plângeam de orice și pentru că mă suporta zi după zi, fără să se plângă. (Și sunt foaaarte dificil). Pentru că mă iubea și doar cu faptul că exista, mă făcea să fiu cel mai fericit din lume. ganduri

Poate că m-am îndrăgostit de persoana greșită, că atâta perfecțiune mă făcea să spun și să fac numai prostii. Că nu trebuia să se întâmple dar nu poți alege când să te îndrăgostești: te îndrăgostești și punct. E cam târziu să spun astea dar mi-e indiferent. Sunt chestii pe care, dacă nu le spui, simți că explodezi… Oricum, nu te emoționa, prea tare: mă gândesc la tine doar când respir. Nimic mai mult.

Continue Reading

Teama

Ne temem de aproape orice. Ne e teamă să nu fim furați, să nu cumva să ni se greșească sau să greșim; teamă să fim dezamăgiți sau să dezamăgim pe alții; teamă de a pierde pe cineva sau să ne pierdem pe noi înșine; teamă de tot ce-i rău sau… mai rău de atât. Fobii, de toate felurile: păianjeni, clovni, șerpi, criminali sau mai știu eu ce. Teama e o bombă cu ceas, în inimile noastre. Ne e teamă de moarte. frica_de_intuneric Teamă că va pleca de lângă noi, teamă să iubim pentru că NE TEMEM să nu suferim. Teama de a nu fi iubiți. Trăim în frică și viețile noastre sunt supuse acestor fobii: luăm decizii bazate pe temerile pe care le avem. Ne e teamă să și trăim… Dar… HEY! Până la urmă, cred că temerile pot fi depășite, nu? Îmi vine în minte ceva ce am scris prin 2004, dacă nu mă înșel, referitor la teama de moarte:

Teama ancestrală, de Moarte, a omului se bazează pe singurătate și pe mit, nu pe hâdoșenia Morții. Ea, Moartea, poate fi frumoasă atunci când iubești, știind că în Întunericul cel mai adânc, calea îți va fi luminată de DRAGOSTE. Iubirea nu ne-a fost dată de către zei, ci noi înșine am creat-o, din dorința de a ne elibera de singurătatea și de “frigul” în care am fost aruncați de îngeri și demoni! Un spirit de aș fi, pe Tărâmul Umbrelor, nu m-aș putea rătăci și nu m-ar putea înfrânge singurătatea, căci, oriunde aș fi, nu voi fi niciodată singur,deoarece voi purta mereu în suflet și voi preamări oricând dragostea mea pentru tine.

Dacă ar trebui să plutesc pe Râul Morții pentru a-ți întâlni privirea, nu aș ezita să o fac, căci dragostea pentru tine mă va ajuta să străbat chiar și cele mai întunecate colțuri ale Iadului, fără să mă tem.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Continue Reading